Editura Eikon

Lucrarea de faţă îşi propune să descifreze condiţiile şi modurile în care Biserica Ortodoxă Română îşi restructurează rolul de actor semnificativ al spaţiului public românesc postcomunist din decembrie 1989 până în anul 2008. Pentru a reconstitui acest tablou, am căutat să aflăm cum înţelege Biserica să îşi reorganizeze, reamenajeze, renegocieze ea însăşi propria identitate publică în raport cu alţi actori din acest spaţiu. Totodată, această investigaţie ne va vorbi, dintr-o perspectivă inedită, despre parcursul postcomunist al întregii societăţii româneşti. Ea constituie astfel şi o pledoarie implicită pentru includerea investigării manifestărilor şi semnificaţiilor religiosului în spaţiul public printre obiectele de studiu cu drepturi depline ale ştiinţei politice.